Mój mąż przyprowadził matkę do naszego domu bez pytania mnie, a potem obudził mnie o 4:40 rano, żeby zrobić jej owsiankę i podać lekarstwo. Wyjęłam walizkę z szafy, a kiedy zobaczył, co robię, zaczął się śmiać.

— Sunt soțul tău!

— Erai și când ai semnat contractele.

A tăcut.

Apoi a spus:

— Întoarce-te acasă. Discutăm.

— Vin la prânz.

Când am ajuns, Mariana era în sufragerie.

Daniel mă aștepta în picioare.

Pe masă erau hârtiile primite de la Mara.

— Retrage asta, mi-a spus.

Nici măcar “te rog”.

Mi-am lăsat geanta jos.

— Nu.

— Claire, firma nu poate scoate suma asta dintr-odată.

— Știu. Tocmai de aceea avocata mea a propus un plan de rambursare.

— Nu despre bani este vorba!

— Atunci despre ce?

A arătat spre mine.

— Despre faptul că îți ataci propriul soț!

Mariana s-a ridicat.

— Eu ți-am spus că o femeie care pleacă de acasă cu valiza nu se mai comportă ca o soție.

M-am întors spre ea.

— Iar eu nu v-am cerut părerea.

— Claire! a izbucnit Daniel.

L-am privit.

— Nu. Acum vorbești cu mine.

S-a oprit.

— Ai adus-o pe mama ta în casa mea fără să mă întrebi. A doua zi m-ai trezit la 4:40 ca să-i gătesc și să-i dau medicamentele. Iar când te-am întrebat de ce nu faci tu asta, mi-ai spus că tu muncești.

Daniel și-a coborât privirea.

— Am greșit.

— Da.

— Mama se poate muta.